Ociotube - Buscador de vídeos

Luminita Soare: "Cel mai iubit dintre pamanteni" de M. Preda Partea a treia

Descargar vídeo Duración: 2:58

"POETUL, INALT CIT O PRAJUNA, SEMANAND CU O BARZA, bucurestean; AVEA PARCA TOT TIMPUL UN SURAS SARCASTIC PE BUZE, DAR UN SARCASM BONOM SAU MAI BINE ZIS BOEM CA SI CIND NU AR PUTEA UITA CAFENELELE SI VIATA LITERARA DIN CARE FUSESE SMULS FIINCA FUSESE PRIETEN CU DOI CRITICI LITERARI CARE:L CULTIVAU" Si poetul national a existat. Au existat mai multi poeti nationali, dar acesta era socotit cel mai bun. O mare parte din "Cel mai iubit dintre pamanteni zugraveste personaje si intimplari reale din inchisoari si lagare de concentrare comunista. Cartea a fost interzisa, materialul primit pe sub mana din inchisoare la a doua sau a treia mana (gardienii erau corupti) a fost prelucrat in acest roman. Romanul a aparut cu greu, Marin Preda a fost lichidat de securitate scurt timp dupa aparitia romanului. Poetul, brunet, inalt cu nasul mare, purta ochelari cu rame negre si avea parul lung si ondulat. Arata mai mult ca un rocker decit ca un poet. Avea circa 1,85cm, purta cizme inalte din piele si geans,o geaca maro din piele. Era un fumator inrait Cafeneaua sa preferata era Cafeneaua veche" din Bucuresti, acolo unde de fapt se si cumparau caiete si carti netiparite pe sub mana, cantece imprimate grob pentru a fi prelucrate la mana a doua (unele la Flacara altele pe la case de discuri). Cafeneaua veche intruchipa bohemismul, coruptia, acolo venea crema intelewctualitatii si crema bisnitarilor de literatura, dar si de tigari straine, cafea, jeans...Cit despre Victor... Poate unii dintre voi l-au vazut prin anii 70 acolo, la o cafea neagra. Era un mare consumator de cafea, si spunea tuturor ca nu exista o cafea mai buna decat la cafeneaua veche, unde se poate consuma o cafea cu caimac turceasca veritabila cea mai buna din Bucuresti. Unii din generatia anilor 70-80 poate-l si-l mai amintesc de el, de barbatul mereu nelinistit, ca un iures pe strada, guraliv uneori, meditativ si tacut alteori, disparand definitiv in 1981 sau 1982. La plecare, l-as descrie ca in versurile Didei Dragan: "Planete, abstracte si-atat de concrete/ Pastreaza atatea secrete in abis/ Planete, imensele lor piruete, danseaza-n vecie balete/ Ascunzind mereu parca sperante intrebari si regrete...Prenumele sau era Victor, unii-i spuneau insa Paul Tutunaru, desi numele sau de familie era altfel (nu l-am stiut niciodata). Tutunaru pentru ca fuma extraordinar de mult, de multe ori din econimie facindu-si singur tigasri cu tutun si foita. Se spunea ca mama sa era rusoaica din St Petersburg, ca tatal sau, medic si cu ceva functii in partid ar fi cunoscut-o in Rusia si s-a casatorit la scurt timp cu ea, aducind-o la Bucuresti. Victor studiase filozofie-istorie, rusa-franceza-engleza germana, muzica) si stapanea cu o virtuozitate de invidiat vioara. Inainte de a fi inchis a doua si ultima oara, se spune ca si-a ars vioara in fata politistilor, o vioara extrem de valoroasa, pentru ca stia ca nu va mai fi liber niciodata. Vioara reprezenta dragostea sa si legatura cu libertatea: "DACA DRAGOSTE NU E NIMIC NU E" DANCE ME TO THE END OF LOVE ca in piesa lui Leonard Cohen. Asa isi punea si cartile pe foc in crize de manie sau de mare tristete. Asa l-am cunoscut, o fire excentrica, tumultuoasa, extraordinara. Am vorbit de citeva ori cu el, prin 1981, aveam doar 17 ani si voiam sa ajung si eu scriioare...Era iubit si urat de oameni, am trecut pasager pe langa el si poate ca daca ar fi trait nu si-ar fi adus aminte nici o clipa de mine. Fire excentrica era si Radu, preot ortodox, care renuntase la biserica pentru film. Plecase in strainatate cu citiva amici, au fost adusi cu arcanul inapoi...Radu, se tragea dintr-o familie de tarani de prin Oltenia, scria versuri in stilul lui Adrian Paunescu. Despre el s-a spus ca a fost gasit spanzurat in podul casei parintesti ca sa nu fie racolat de politie cind a fost descoperita tradarea grupului de intelectuali anticomunisti. Alte guri spun insa ca este o minciuna de care se "agatau" comunistii, pentru ca si acesta murise in puscarie sau la canal...Cit despre Victor, care era deja la a doua condamnare, varianta pe care eu am auzit-o este ca nu ar fi facut infarct in inchisoare ci pentru ca ar fi fost impuscat la Sighetul Msrmatiei, linga zidul acela de caramida rosie din incinta inchisorii.